Mercoledì, 03 Marzo 2021

Fotografia in contu de s’istadu de salude de sa limba sarda in sos comunes de s’Artzidiòtzesi de Arbaree.

de Antoni Nàtziu Garau

Sa “Die natzionale de su dialetu e de is limbas locales”.
Su 17 de ghennàrgiu s’afestat in totu Itàlia sa “Die natzionale de su dialetu e de is limbas locales”, una faina nàschida pro voluntade de s’U.N.P.L.I., s’Unione Natzionale de is Pro Loco de Itàlia, pro afortiare s’amparu de is limbas locales e chi lompet ocannu a sa de noe editziones. In sa pàgina Internet de s’U.N.P.L.I. dedicada a is fainas de s’editzione de su 2021, pro su chi pertocat sa Sardigna, non ddoe at nudda. Carchi cosa dda faghent in Abrutzu, in Basilicata, in Calàbria, in Emìlia Romagna, in Friuli, in Làtziu, in Molise, in Piemonte, in Pùllia, in Sitzìlia e in Vènetu. Su tretu de sa pàgina dedicada a s’Ìsula nostra, imbetzes, est bòidu, non ddoe at rastru de initziativa peruna!

In Sardigna si nde semus ismentigados?
Pro èssere malos e bolende chircare iscusas de malu pagadore, pro giustificare custa farta diamus pòdere nàrrere chi sa pandemia de sa Covid-19 non permitit ocannu de fàghere fainas de giudu, o chi custa die est dedicada a su dialetu e a sas limbas locales e, sende chi su sardu est una ‘limba’ e non unu ‘dialetu’ e chi no est una limba locale ma est faeddada in agiomai totu sa Sardigna (francu in Gaddura, in Tàtari, in S’Alighera e in Câdesédda e Carloforte), cussa festa a nois Sardos non nos interessat. Est berus chi in Brebì, in Neoneli, in Paulle o in Siamanna si faeddat su ‘dialetu’ de cussas biddas, ma sunt dialetos de sa limba sarda e tando su 17 de ghennàrgiu non est sa “Die” de sa limba sarda. Ohi,ohi! Totu iscusas sena de fundòriu! Sa chistione, sèria e chi ponet pistighìngiu pro su tempus benidore de custa sienda manna chi tenimus, sa limba, est un’àtera.

Comente istat oe sa limba nostra?
S’Artzidiòtzesi de Arbaree est isparta meda, tenet unu territòriu chi - dae su Campidanu de Aristanis, lompet fintzas a su Guilcieri, a sa Barbàgia de Brebì e a su Sarcidanu, imprassende una parte de su Monteferru e passende peri su Barigadu e su Mandrolisai. Sa limba sarda si presentat in manera diferente, cun una variedade de faeddos e de sonos ispantosa: una fràsia comente a cussa in italianu “il cane va allevato così” sonat comente a “su cani bolit pesau aici” in sa fueddada de Simaghis e comente a “su cane cheret pesa(d)u gasi” in sa faeddada de Ilartzi. Custas diferèntzias sunt normales in totu is limbas naturales de su mundu, is linguistas faeddant de variabilidade ‘diatòpica’ o ‘geogràfica’ de sa limba, e custa est una richesa pro ònnia limba e fintzas pro sa limba sarda. Però su sardu, cun totu sa richesa cosa sua, in is biddas de s’Artzidiòtzesi nostra puru est in suferèntzia manna pro a su mancus duos motivos: 1) si faeddat semper prus pagu in situatziones de comunicatzione ufitziales e semper prus pagu fintzas in famìllia; 2) s’imparu intergeneratzionale de sa limba amegat de si firmare. Difatis, dae Aristanis a Meana, dae Abbasanta a Marrùbiu, dae Santa Justa a Ìsili, dae Crabas a Làconi, dae Ilartzi a Samugheo, ... is mamas e is babbos chistionant a is fìgios issoro una limba isceti e cun custa nde ddos pesant: s’italianu. Su sardu ddu faeddant ancoras is persones de mesu edade o giai intradas in edade, is antzianos, ma is giòvanos ddu faeddant pagu e nudda. Remonende su tìtulu de una chirca sotziulinguìstica fata in Iscanu dae Antiogu Cappai-Cadeddu (e àteros) in su 2002, diamus pòdere nàrrere chi su sardu est “Un condannato a morte che gode di ottima salute”. Ma sa beridade est chi oe cussu cundennadu a morte, chi in su 2002 fiat forte e sanu, s’est ammalaidadu. E non de Covid-19! Su virus mortale est essidu dae un’animale de su gènere-ispètzie Homo sapiens, est a nàrrere dae is faeddadores etotu de sa limba.

Is polìticas linguìsticas regionales.
Sa Regione, gràtzias a is fainas bellas contivigiadas dae su Servìtziu Limba e Cultura sarda, est ponende cambas a is previsiones de sa Lege regionale 22/2018 in contu de sa “Disciplina de sa polìtica linguìstica regionale”: est finantziende isportellos linguìsticos, est traballende pro fàghere intrare su sardu in iscola, pro ddi dare prus visibilidade in is òrganos de informu e in s’editoria, pro nde afortiare sa presèntzia in ònnia cuntestu de comunicatzione. Ma bastat custu impignu profetosu de sa R.A.S. pro adderetzare sa situatzione de emergèntzia linguìstica chi est interessende su sardu?

Su rolu de is faeddadores.
Fintzas s’Iscola e sa Crèsia sunt dende carchi signale de importu, mancari piticheddu, aici etotu comente a una filera longa de assòtzios culturales. Ma totu custu non bastat, si sa manera de pensare de nois faeddadores e is avesos linguìsticos nostros non mudant. Una metàfora de su mundu de s’automobilismu podet agiudare a cumprèndere mègius su chi semus bivende: est comente chi ònnia cristianu tèngiat duas màchinas bellas, una Ferrari e una Mercedes, ma essit semper cun sa Mercedes e sa Ferrari dda lassat in domo. Aici etotu semus nois: tenimus a disponimentu duas limbas bellas, su sardu e s’italianu, pro nos relatare cun is àteros e pro bìvere e contare su mundu, ma nde manigiamus una isceti: s’italianu. Su sardu punnamus semper de prus a ddu lassare firmu, cun totu su chi nde naschet in sa carrera de s’impoberimentu culturale (e non isceti linguìsticu) cosa nostra etotu. A tènnere e a chistionare duas limbas cheret nàrrere a èssere prus ricos, ma paret imbetzes chi a nois Sardos nos agradet de prus a èssere pòberos.

Comente totu semus impoberende a fìgios nostros.
Sena de cunsiderare chi semus impoberende fintzas a fìgios nostros, ca su de nde ddos pesare dae pipios piticos cun duas limbas cheret nàrrere a ddis dare un’oportunidade in prus in sa vida, a ddis dare una màrtzia in prus. E nois custa oportunidade amegamus de non si dda fàghere bìvere. Difatis, istùdios iscientìficos de linguìstica acuisitzionale fatos in paritzas universidades de mesu mundu ant mustradu chi s’educatzione bilìngue cabudàrgia isbòligat in is pipios unu muntone mannu de profetu. Su de imparare a is pipios duas o prus de duas limbas giai de is primas dies de vida, ddis est de profetu pro ite ca ddos agiudat a imparare mègius is limbas chi intendent e a ddas apoderare seberadas; ddos agiudat a imparare mègius e prus in presse àteras limbas istràngias; ddos agiudat a imparare a lèghere in antis de is pipios chi connoschent una limba isceti; ddos agiudat a cumprèndere dae sese comente totu funtzionant is limbas; ddis faghet imparare in antis is acàpios geràrchicos intra de is faeddos; ddis afòrtiat is capatzidades de atentu e de relata; ddos agiudat a bìnchere s’egotzentrismu (chi est normale in is pipios); ddis donat un’aina in prus pro cumprèndere e pro bìvere su chi acontesset in su mundu; ddis afòrtiat su sentidu de identidade culturale; totu custu profetu is pipios non ddu perdent, est a nàrrere chi si nche ddu tragant in fatu pro totu sa vida. No est pagu cosa! Nois semus faghende pèrdere a fìgios nostros totu custu!

Sa sorte de su sardu est ... in conca e in buca de is Sardos etotu.
E, insaras, ite si diat pòdere fàghere pro transire s’arriscu chi su sardu - dae inoghe a pagas generatziones - isparessat dae is comunidades nostras? Is leges de amparu ddoe sunt: sa Carta europea de is limbas regionales o de minoria (mancari chi s’Itàlia non dd’apat ratificada ancoras!), sa Costitutzione de sa Repùblica Italiana, sa Lege 482/1999, su DPR 345/2001, sa Lege regionale 22/2018, etc. Semus meres de faeddare sa limba istòricu-identitària nostra cando e in ue cherimus (in famìllia, cun is amigos, in butega, in is ufìtzios pùblicos, in crèsia, in iscola, in tribunale, ...). Sa sorte de su sardu, sa possibilidade chi sa limba nostra campet e sigat a isboligare totu su profetu suo, est in su cherbeddu e in buca de is faeddadores etotu. Si nois, a prus de essire cun cudda Mercedes isceti, non torramus a leare s’avesu de essire fintzas cun sa Ferrari (prus che totu immoe, ca no est andende bene meda!), non nos depimus ispantare nen nos depimus chesciare si custa màchina bella no at a istentare a ddi essire arruìngiu e a no allùghere prus. Sa neghe at èssere de is ghiadores chi dd’ant lassada firma pro tropu tempus, est a nàrrere sa nostra.

Antoni Nàtziu Garau

Pin It

Iscriviti al nostro canale youtube

Guarda i nostri video dalla diocesi

YouTube icon